Până nu demult, pentru construcţia liniilor de tramvai şi de metrou uşor se recomanda, în mod tradiţional, utilizarea şinelor având ciuperca tratată termic (oţel marca R290GHT sau R340GHT), crezându-se că în acest mod durabilitatea căii de rulare este mai mare şi costurile de mentenanţă mai reduse.

În fapt, experienţa a dovedit exact contrariul. Odată uzat stratul durificat de la suprafaţa ciupercii, acest tip de şină cu tratament termic superficial suferă o uzură accelerată, astfel încât nu asigură o durată de viaţă (utilizare) mai mare decât oţelurile netratate termic cu conţinut redus de carbon şi o microstructură omogenă în întreaga masă a şinei care au şi avantajul unui preţ mai scăzut.

Pentru o durabilitate ridicată a şinelor de tramvai, recomandăm utilizarea în locul şinelor cu ciuperca tratată termic (oţel mărcile R290GHT şi R340GHT), a şinelor din oţel cu conţinut scăzut de Carbon şi aliate cu Vanadiu (LCV - Low Carbon Vanadium Grooved Rail) mărcile de oţel R200V şi R260V.

Mărcile de oţel LCV (cu conţinut scăzut de Carbon şi aliate cu Vanadiu) asigură o microstructură omogenă în întreaga masă a şinei şi o duritate ridicată a suprafeţei de rulare, având în acelaşi timp o sudabilitate foarte bună (ca urmare a conţinutului scăzut de carbon). Practica a dovedit că după cca. 6 luni de operare a căilor de rulare, duritatea HBW a şinelor din oţel LCV creşte cu cca. 30-45 HBW, datorită interacţiunii roată-şină, prin forjare la rece, fără să apară oboseală de contact (RCF - Rail Contact Fatigue), ca în cazul oţelurilor cu tratare termică a ciupercii şinei (mărcile de oţel R290GHT şi R340GHT).